Care act normativ a stabilit pentru prima dată că contractele cu câini galbeni sunt ilegale și inaplicabile?

Contractele cu câinii galbeni erau o practică obișnuită la începutul secolului XX în Statele Unite, prin care angajatorii le cereau lucrătorilor lor să semneze acorduri prin care se angajau să nu se înscrie într-un sindicat. Aceste contracte erau denumite “yellow dog” deoarece erau adesea tipărite pe hârtie de culoare galbenă și erau folosite ca o modalitate prin care angajatorii puteau să mențină controlul asupra forței de muncă și să împiedice sindicalizarea.

Cuprins

}

Cu toate acestea, aceste contracte s-au confruntat cu critici din ce în ce mai mari din partea lucrătorilor și a activiștilor sindicali, care au susținut că acestea încălcau drepturile fundamentale ale angajaților de a se organiza și de a negocia colectiv. Cazul de referință împotriva contractelor de tip “yellow dog” a fost pronunțat în 1915, odată cu decizia în cazul Adair v. United States.

În acest caz, Robert L. Adair, angajat al unei companii feroviare, a fost concediat pentru că a încălcat un contract de tip “yellow dog”, aderând la Brotherhood of Locomotive Firemen, un sindicat. Adair a contestat constituționalitatea contractelor de tip “yellow dog”, susținând că acestea îi încălcau dreptul de a se asocia și organiza liber. Cazul a ajuns în cele din urmă la Curtea Supremă a Statelor Unite.

Curtea Supremă, într-o decizie cu 6 voturi pentru și 2 împotrivă, a confirmat constituționalitatea contractelor de tip “yellow dog”, declarând că acestea reprezintă un exercițiu valabil al libertății contractuale. Cu toate acestea, hotărârea a stârnit controverse și dezbateri semnificative, deoarece judecătorii disidenți au susținut că aceste contracte reprezentau practici neloiale și coercitive care subminează drepturile lucrătorilor. Această hotărâre a pregătit terenul pentru alte bătălii juridice și a dus în cele din urmă la erodarea contractelor de tip “yellow dog” în anii care au urmat.

}

Contextul contractelor de tip “câine galben

Un contract de tip “yellow dog” este un acord de angajare în care angajatul este de acord să nu se alăture sau să nu sprijine un sindicat ca o condiție a angajării sale. Aceste contracte au fost folosite în mod obișnuit de angajatori la începutul secolului XX pentru a suprima eforturile de organizare a forței de muncă.

Termenul “câine galben” provine de la expresia “yellow dog Democrat”, care se referea la o persoană care ar vota pentru un candidat democrat chiar dacă ar fi un câine galben. În contextul muncii, contractele de tip “yellow dog” erau văzute ca o încălcare a drepturilor lucrătorilor și o modalitate prin care angajatorii puteau menține controlul asupra forței de muncă.

Contractele de tip “yellow dog” au fost cel mai des întâlnite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când industrializarea și apariția sindicatelor au dus la ciocniri între muncitori și angajatori. Mulți angajatori au folosit aceste contracte ca mijloc de a-și împiedica angajații să adere la sindicate sau să le susțină, pe care le vedeau ca pe o amenințare la adresa intereselor lor de afaceri.

Legalitatea contractelor de tip “yellow dog” a fost subiectul a numeroase controverse. În 1915, Curtea Supremă a decis, în cazul de referință Coppage vs. Kansas, că contractele de tip “yellow dog” sunt executorii, considerând că acestea nu încalcă drepturile angajaților la libertatea contractuală. Cu toate acestea, opinia publică se întorcea împotriva acestor acorduri, iar acestea au devenit un punct de atracție pentru activiștii sindicali care căutau să asigure drepturi mai mari pentru lucrători.

Valul a început să se întoarcă împotriva contractelor de tip yellow dog în 1932, când a fost adoptată Legea Norris-LaGuardia. Această legislație a restricționat utilizarea de acțiuni în încetare în conflictele de muncă și a făcut contractele de tip yellow dog inaplicabile în instanțele federale. Legea a fost considerată o victorie pentru sindicate și un pas spre protejarea drepturilor lucrătorilor de a se organiza și de a negocia în mod colectiv.

În ciuda restricțiilor legale, contractele de tip “yellow dog” au continuat să fie utilizate în unele industrii până la adoptarea National Labor Relations Act (NLRA) în 1935. NLRA, cunoscută și sub numele de Legea Wagner, a garantat lucrătorilor dreptul de a se înscrie în sindicate și de a se angaja în negocieri colective. Această legislație de referință a marcat o schimbare semnificativă în raportul de forțe dintre angajatori și lucrători și a pus capăt, în mod eficient, utilizării pe scară largă a contractelor de tip “yellow dog”.

Importanța istorică a hotărârii

Hotărârea împotriva contractelor de tip “yellow dog” în acest caz de referință a reprezentat un punct de cotitură în istoria muncii americane. Aceasta a marcat prima recunoaștere legală a dreptului lucrătorilor de a se organiza și de a negocia colectiv, stabilind un precedent pentru viitoarele cazuri privind drepturile lucrătorilor și punând bazele mișcării sindicale moderne.

Înainte de această hotărâre, angajatorii dețineau o putere semnificativă asupra lucrătorilor lor, folosind contractele de tip “yellow dog” pentru a-i împiedica să se înscrie în sindicate și să-și exercite drepturile de negociere colectivă. Acest lucru a creat un dezechilibru de putere la locul de muncă, lucrătorii având un cuvânt de spus în ceea ce privește propriile condiții de muncă și confruntându-se adesea cu un tratament dur din partea angajatorilor lor.

Hotărârea nu numai că a invalidat contractele de tip “yellow dog”, dar a stabilit, de asemenea, principiul conform căruia lucrătorii au dreptul de a se asocia liber și de a forma sindicate fără intervenția angajatorilor. Această protecție a drepturilor lucrătorilor a deschis calea pentru dezvoltarea sindicatelor și îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru milioane de lucrători americani.

În plus, hotărârea a atras atenția asupra problemelor legate de exploatarea și tratamentul nedrept al lucrătorilor, declanșând o dezbatere publică și ducând la creșterea sprijinului pentru drepturile lucrătorilor. Aceasta a contribuit la schimbarea opiniei publice în favoarea drepturilor lucrătorilor și a dus la adoptarea legislației ulterioare de protecție a lucrătorilor, cum ar fi National Labor Relations Act din 1935.

În concluzie, hotărârea împotriva contractelor de tip “yellow dog” în cazul de referință a reprezentat un moment important în istoria muncii americane. Aceasta a marcat un pas spre o mai mare egalitate și corectitudine pentru lucrători, recunoscând dreptul acestora de a se organiza și de a negocia colectiv. Hotărârea a pregătit terenul pentru viitoarele progrese în domeniul drepturilor muncitorești și a jucat un rol crucial în modelarea mișcării muncitorești moderne.

ÎNTREBĂRI FRECVENTE:

Ce este un contract de tip “yellow dog”?

Un contract de tip “yellow dog” este un acord legal prin care un angajat este de acord să nu se alăture unui sindicat sau să nu participe la nicio activitate sindicală ca o condiție de angajare.

Care a fost cazul de referință care s-a pronunțat împotriva contractelor de tip yellow dog?

Cazul de referință care s-a pronunțat împotriva contractelor de tip yellow dog a fost cazul XYZ vs. ABC Company. În acest caz, instanța a constatat că contractele de tip “yellow dog” erau neconstituționale și încălcau drepturile angajaților la libertatea de asociere și la negocierea colectivă.

Care au fost argumentele prezentate de susținătorii contractelor yellow dog?

Susținătorii contractelor de tip yellow dog au susținut că aceste acorduri erau necesare pentru a proteja drepturile angajatorilor și pentru a menține un loc de muncă stabil și eficient. Aceștia credeau că permiterea sindicatelor să se organizeze ar duce la perturbări și ar împiedica progresul economic al companiei.

Care a fost impactul hotărârii împotriva contractelor de tip yellow dog asupra mișcării muncitorești?

Hotărârea împotriva contractelor “yellow dog” a avut un impact semnificativ asupra mișcării muncitorești. Aceasta a oferit lucrătorilor libertatea de a se înscrie în sindicate și de a se angaja în negocieri colective fără teama de a-și pierde locul de muncă. Această hotărâre a contribuit la consolidarea mișcării muncitorești și a dus la stabilirea drepturilor lucrătorilor și la îmbunătățirea condițiilor de muncă.